Pentru cântecul întârziat
În nopțile cerește înfrunzite,
În toamna-acestor întristate ore,
Albastrul, printre stelele coclite,
Întinde pretutindeni crengi sonore.
Cu-a ta prezență-n gând, oricine-ai fi,
Mi-mpodobesc singurătățile-aurii
Sub luna care-și cântă neatins,
Pe ram albastru, cântecul aprins.
Nu am prieten nici un om.
S-o cânt, prietenia ta o caut.
Înclină crengile albastrului tău pom...
Ajută-mă să tai un flaut.
poezie de Cicerone Theodorescu din Cleștar (1936)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.