Maternitatea ideilor
MATERNITATEA IDEILOR
Îmi duc singurătatea la maternitate
să nască idee zămislită-n suflet
cu dorul care-n chinul facerii se zbate,
ce-i descendent din înălțătorul cuget.
Apoi, pe Creator îl rog să o moșească,
îngenunchiată la sfântă rugăciune.
Ca unei stele, lumină să-i dăruiască,
Și s-o înzestreze cu înțelepciune.
De bucurie o scald în roua ochilor,
o-nvălui în puritatea sufletească,
o scot în lume prin ochii cititorilor
și mă preocup de zestre părintească.
Să crească precum spuma-n valurile mării,
să-și poarte destin prin eternul infinit,
la ecouri de gând să răspundă chemării
sufletului, ce i-a fost părinte sortit.
De-ar crește într-o zi cât omul într-o viață,
într-o clipă este la maturitate.
Izbândă nouă va renaște din speranță,
pe gândul ce-o duce la maternitate.
Mintea poetului e o maternitate
pentru idei ce așteaptă să se nască
prin nopți zămislite de gânduri inspirate
și incurabilă boală sufletească.
Maria Filipoiu / 2014
poezie de Maria Filipoiu din În Zodia Poeziei/ Editura Dandes Press - 2015 (2015)
Adăugat de maria.filipoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre gânduri
- poezii despre ochi
- poezii despre idei
- poezii despre creștere
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.