Fluturi îndrăgostiți de flori
Mă sprijin de balustrada unui turn înalt;
Briza suflă blând.
Privesc în depărtare.
Sfârșitul Primăverii cheamă melancolia.
La asfințit, înconjurat de iarba plină de rouă,
Mă întreb dacă mi-ar putea cineva înțelege dorul.
Mai degrabă m-aș îmbăta criță.
Cineva trebuie să cânte când are vin la îndemână,
Dar pentru evadare, de fapt, beția n-are cheia de la nicio ușă.
Nu-mi pasă de dezordinea veșmintelor..
Iubita mea chiar merită să fie dorită.
poezie de Liu Yong, 9871053, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.