Toate-s tăcute și liniștite-n casă
Toate-s tăcute și liniștite-n casă;
Fără torentele ploii și zgomotele pământului;
Dar ceva șoptește-n mintea mea
Prin ploaie, prin gemetele vântului:
Niciodată din nou, niciodată.
Niciodată din nou? De ce niciodată?
Asemeni mușchilor tăi, memoria are forță adevărată.
poezie de Emily Brontë, 1818-1848, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.