Cu privirea fixă...
Cu privirea fixă-n tine
Spune-mi sincer ce-i lumina
Astfel ca, privind în mine,
Să îmi văd cu claritate
Tot defectul meu și vina,
Sesizând că am un frate
Ce-mi înlătură ruina.
O, fixați-mi dar privirea
În ce Este nu-n ce știți;
Definiți-mi ce-i iubirea
Cei ce-n adevăr iubiți
Nu voi care-aveți gândirea
Celor pe cere-i citiți
După cum vă îndeamnă firea.
Spuneți-mi ce e trăirea
Voi ce-n adevăr trăiți
Nu voi care nemurirea
Știți frumos s-o definiți
Da-n lumină viețuirea
Vă demască de-amăgiți
Ce n-au dobândit sfințirea.
Priviți totul coerent
Și vorbiți de închinare
Când ea-i modul inerent
De trăiri și conlucrare
Cu Cel Sfânt, Omniprezent,
Ce pe "viață și mișcare"
Este Domn Omnipotent,
Nu-mi vorbiți cu insistență
Dintr-a voastră înțelepciune
De divin și Omniprezență
Când sunteți o regiune
Fără a Domnului prezență,
Un gol și-o dimensiune
Fără-a Vieții existență!
O, lumina din Lumină
Să fie-n voi evidentă,
Minunată și deplină!
Că-așa, în lupta iminentă
Cu armata rea, haină,
Victoria-i eminentă
Prin Prezența Cea divină.
De ai Viața și trăiești;
Cu privirea fixă-n tine
Spune tare cine ești
Și cu Marea Veste Bună
Transformă zilnic destine,
Luptând să restabilești
"Vechile cărări" Divine.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (4 iunie 2020)
Adăugat de Adelina
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.