O, mamă!
Te-am înrămat în amintire,
Icoană și fotografie,
Ce-n vastul univers - Simțire -
Primezi tot tânără și vie,
Lărgind în suflet mărginirea
De peste-un prag de veșnicie,
De unde caută nemurirea
Putere-n viață să ne fie...
Dar umbră tristă-i bucuria
Acestei vii fotografii
Cât timp te-ascunde veșnicia
Când eu aș vrea, aici să-mi fii!
Ești vis de bucurie-n sine
Și întristare-n orice vis
Căci doru-ți sfredelește-n mine
Un și mai nebulos abis!
Speranța unei reîntâlniri
Rămâne singură să-mi fie
Răcoare-n focul de-amintiri
Și bruma cea de bucurie.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (17 iulie 2020)
Adăugat de Adelina
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.