Vi(v)a(t) Bacovia!
Pe masă mai e o petală, din nuc nouă frunze au nins, bat clopote la catedrală, un gri peste frig s-a întins.
E frigul mai gri decât griul, mi-e frigul mai frig de la gri, aud cum scâncește pustiul, îi strig că nu-l pot suferi.
În mall-uri se vând frunze moarte, la teatru-au băgat lumânări, în piață găsesc pașapoarte, la poștă... parfum și țigări.
La colț mă așteaptă-ambulanța, (am febră, tușesc și strănut), mă strânge la piept Baba-Cloanța și-mi dă și un tandru sărut.
La știri, moartea râde ca proasta, citind, recitând, declamând, rafale-mi împușcă fereastra, sar cioburi de geam și de gând.
Ce noimă, ce șansă, ce veste? Ce urmă de umbră-i în plic? E frig, e un gri de poveste și-i gri bidiviul la dric.
În cană se-neacă o clipă, pe străzi umblă medici stafii, la tâmplă îmi crește, în pripă, sfârșitul coleric de zi.
poezie de Eduard Lupascu (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre râs
- poezii despre știri
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre prostie
- poezii despre poștă
- poezii despre ninsoare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.