Astenie de toamnă
Zadarnic pulsează natura.
Nu plouă, e bocet în groapă,
și oasele curg în morminte
când stropii sunt cioburi de apă.
Cerșind muritoare concluzii,
bătrân pare lemnul în zloată,
iar toamna lovește adesea
cu fulger albastru-n cravată.
Costumul de negru și vise -
covor peste oameni, afară -
îmbracă speranța în moarte
și urcă pe umeri povară.
Zadarnic pulsează natura.
Prin spatele frunzelor roșii
întinsul încalță năglodul
și cântă durerea cocoșii.
poezie de Ionuț Popa (11 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre visare
- poezii despre roșu
- poezii despre ploaie
- poezii despre negru
- poezii despre natură
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre lemn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.