îmi retrag ultimul
răcnet îl bag într-o cămașă roșie
aproape nesfâșiată de timp
mai are câțiva nasturi negri mici
cât un țipăt de copil răzgâiat
ascuns în punga cu floricele
de porumb alb-gălbui sărate excesiv
a revenit la mine ca un bumerang
mi-a țiuit urechea stângă câteva
minute poate o jumătate de ceas
cadranul negru merge la cămașa
insuportabil de roșie cu buzunar
la piept în partea stângă unde
mai sus s-a retras ultimul răcnet
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.