Mă voi întoarce
Pe fruntea netedă și arămie
Adie vântul-n lanuri verzi de grâu,
La fel de dragă mi-ai rămas câmpie
Ca și în tinerețea fără frâu...
Prin tine trec țărani râzând la coasă,
Croind cărări în aspră palma ta,
Linia vieții mele de acasă
Firesc se-arată, eu o voi urma.
Mă voi întoarce într-o zi, când macii
Cu guri de sânge grâul vor mușca
Și apoi doborâți vor fi săracii
Sub brațul care îi va secera.
Întrebă-mă de vreau să mai străbat
Cărările știute-n lung și-n lat...
sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.