Pierdut
Singur și abătut
Toată noaptea pe lac,
Unde se-întinde ceața și se insinuează negurile,
Fluierul unei bărci
Cheamă și strigă necontenit,
Ca un copil pierdut
În pânza lacrimilor, abandonat,
Căutând sânul
Și ochii portului.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre porturi, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre copilărie sau poezii despre bărci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.