Muntele şi veveriţa

Ziua trecută,
muntele şi veveriţa
au avut o dispută,
el o numit-o
"mititica-veveriţa-tâlhăriţa,"
Iar ea a replicat,
"Tu, bineînţeles, eşti mare;
Dar toate lucrurile, inclusiv vremea,
Trebuie acceptate împreună, în aceeaşi atmosferă,
Pentru a forma un an şi-o sferă.

Eu nu mă supăr că tu, deşi voinic,
Ocupi şi locşorul meu cel mic.
Dacă eu nu-s mare ca tine,
Nici tu nu eşti micuţ ca mine,
Şi nici pe jumătate-atât sprinten:
Dar nici n-am de gând să neg că mi-ai făcut
Încolo şi-ncoace drumuleţ bătut.

Avem talente diferite, asta-i partea lumii bună;
Nu pot purta păduri în spate, fapt arhicunoscut,
Dar nici tu nu poţi sparge o alună."

poezie clasică de Ralph Waldo Emerson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!