Univers în cordul matinal
Hipnotizat de cadrul ferestrei,
în recurența tandreții albastre,
sufletul luat în brațe de ochi.
În oglinda zorilor,
se piaptănă gândurile.
Dinspre munte,
coloane de lumină peste umerii de piatră.
Cu demnitatea oftatului unui mesaj pustiitor,
de pe străduțele gălăgioase ale inocenței,
aduceri-aminte cad în picuri
și izbăvesc,
în tic-tac-ul ceasului de perete,
privirile plecate ale pierderii.
Greu de ascuns orice alegere
care a guvernat,
cândva,
o întreagă lume!
Amintirile sunt creații vii.
Au nevoie de consolare;
la adăpostul sufletului,
să păstreze legătura cu soarele.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.