Femeia care așteaptă
Ce bucurie, soarele răsare
Și raza lui vestește-o nouă zi,
Poate că astăzi, pe-un cal alb călare,
Un tânăr prinț la mine va veni.
De-atâta vreme îmi păstrez speranța,
Și plină de iubire îl aștept,
Să-i aud glasul și să-i mângâi fața,
Să simt că-mi sare inima din piept.
Sunt mulți bărbați ce mă divinizează
Și-mi spun cuvinte tandre fel de fel,
Eu îi ignor, și chiar mă deranjează,
Fiindcă tot timpul mă gândesc la el.
Dar noaptea cade iar mult prea grăbită,
Oare cu ce, O, Doamne, am greșit?
Mă simt din nou profund dezamăgită,
Că nici de-această dată n-a venit.
Privesc spre cer și caut alinare
Și-aud distinct un glas divin și pur,
"Uită de prințul pe-un cal alb călare,
Privește atent la oamenii din jur".
poezie de Octavian Cocoș (10 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.