Flori de gheață
Din dragoste de tihnă și de viață,
Ne-au înflorit și florile de gheață
La geamul casei noastre bătrânești...
Vin iar bătrânii și ne spun povești...
Obrajii țării noastre-s de mușcată
Și țara, azi, e-n ie îmbrăcată.
Munții-n ițari... Li-s tâmplele cărunte...
Doar brazii-s falnici, veșnic verzi, la munte.
Mărgelele de oi pe pieptul dârz,
S-au așezat. Din rana de obuz,
Din sufletul îmbătrânit și pur,
Să nu mai curgă lacrimă de-acum!
La tâmple ape reci coboară lin,
Dar noi n-am încetat să suferim,
Căci alte lanțuri ne-nconjoară gâtul...
Vin lupi flămânzi care-și doresc pământul...
Din cer coboară fluturi albi de nea.
M-așez și plâng lângă bunica mea.
Mă rog din nou la ciobul de icoană
De țară și de suflet și de mamă.
Îmi picură cuvinte-n gând deodată...
Scântei se-nalță. Focu-aprins în vatră
Toarce povești de țara noastră sfântă.
O țară de poveste nu se uită!
Și port, și datini, și credință, neam,
Cuvânt și tihnă, țarină bogată,
În veci de veci și eu o să le am.
Îmi aparțin... acum, ori... niciodată.
Își plânge-un clopot doinele-n altar
Și fulgi de nea acoperă pămâtul,
E frig în case, este iarnă iar!
Și uite! A-nceput să bată vântul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre flori de gheață
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păr cărunt
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.