Iarna asta
Iarna asta a adus,
Ură, tristețe și vânt pe pământ.
Lacrimă, teamă, Covid...
Lumânări se aprind.
Nu mai există iubire în suflete și în gând.
La mormânt, singurătatea veghează
Tăcerea albastră.
Viața este o stare de fapt.
În zadar am luptat
Îngeri și sfinți! Diavoli cuminți,
Au sfărâmat și au sfârtecat,
Cu gheare învelite în catifea,
Liniștea.
Suntem clone... și-atât.
Avem un singur mormânt
Sufletul în care ne-am îngropat
Ce ne-a dat Dumnezeu.
Un suflet de fariseu?!
Umbra lui Lucifer transformat
În chemarea la crime și la păcat?!
Nu e greu! Suntem clopotul ce nu mai poate să bată.
Dar vom rămâne...
Nu o picătură de viață,
Ci o picătură de artă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.