Un sfat și-o învățătură
Ca tată eu aș vrea, că viața-i dură,
Să-ți dau acum un sfat și-o învățătură,
Însă așa cum te cunosc pe tine,
N-o să m-asculți, crezând că știi mai bine.
Dar ai pornit pe calea grea, copile,
Și o să vină ani și luni și zile
Când valuri de nevoi și griji te-ncearcă
Și n-o să poți din sfat să-ți faci o barcă.
Iar uneori, când soarele dispare,
Îți va fugi pământul sub picioare
Și-o să te doară tare căzătura,
Căci nu ți-ai însușit învățătura.
Totuși, îți spun deschis a mea părere,
În tine stă ascunsă o putere,
Prin care poți scăpa de răni și frică
Și care din țărână te ridică.
Și mi-aș dori să porți mereu în minte
Aceste vechi și tainice cuvinte:
Când te-a lovit cumplit nenorocirea
La Dumnezeu să cauți mântuirea.
Iar dacă vin din nou zile senine
Să te gândești în treacăt și la mine,
Că aș fi vrut, cu drag și cu căldură,
Să-ți dau cândva un sfat și-o învățătură.
poezie de Octavian Cocoș (6 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.