Coloana infinitului de culori
schijele prezentului sar pretutindeni
se desfac în toate culorile
din lumina despre care Dumnezeu
ne-a făcut semn să nu o scăpăm
să avem grijă unde o ținem
însă niște oameni mai fără inimă
au rupt-o în bețe colorate și-au aruncat-o siberian
atât i-a trebuit haosului un uliu care și-a dibuit prada
bețele de lumină s-au luat la harță
dau vina unele pe celelalte
fără culori e frig în inima mea și orbesc
abia mai văd viitorul
mă tem atemporal
soluția îngheață în memoria apei de la robinet
martie se lasă femimin în muguri
pocnesc a neființă
poate că tocmai azi culorile se adună să-și revendice viața
lider infinitul urcă la tribună opturi de încredere
are coloană așază răspicat drepturile omului
pe frontispiciul libertății
adevărul ia și el cuvântul se face liniște
culorile se așază treptat pe pânza extremei situații
cuviincios dă mâna celui care pictează în pace
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.