Unire în cuvânt (baladă)
UNIRE ÎN CUVÂNT
(baladă)
Între Cer şi Pământ,
glasul duce-n grai sfânt,
al gândurilor cânt,
de unire-n cuvânt.
Glas de poezie
ca o ciocârlie
răsună-n câmpie,
sufletul să-mbie.
Străbună chemare
strigă la hotare,
spre unificare:
România Mare!
Prutul învolburat
în maluri a săpat
şi-n val a legănat
neamu-n lacrimi scăldat.
Uniţi pe vecie,
fraţi din Românie
şi Basarabie,
să-şi apere glie.
Unirea să fie
pentru veşnicie,
las în poezie,
dorul de frăţie.
Gânduri legănate
pun ca semn de carte,
de-a nu fi uitate,
nici înstrăinate.
Dor de plai pitoresc
voi duce-n Rai ceresc,
în stih să-l ntâlnesc
pe plai dumnezeiesc.
Inimi înfrăţite
de neamul părinte,
vor cânta unite
şi nedespărţite.
În destin înfrăţiţi
şi în suflet smeriţi,
veşnic să fim uniti
şi-n Paradis cu sfinţi.
21 Martie, Ziua Mondială a Poeziei
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Omagii Poeziei (21 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.