Taina
Mi-e teamă de poemele din mine,
Să nu mă dea de gol, când le descoși,
Căci nu le poate dezbrăca oricine,
Deși privesc atâția ochi insidioși.
Ținuți în taina trupurilor noastre
Ies la iveală muguri curajoși,
Vene subțiri, cu irizări albastre,
Pulsând pe tâmpla ce apasă greu
Ca noaptea când se lasă peste astre,
Nu știe că vor straluci mereu.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.