Poeziar
Nu vom fi niciodată personaje ale vreunui roman pasional,
despre iubirea noastră nu vor scrie niciodată ziarele,
asta nu înseamnă că e neînsemnată,
la fel ne va ucide,
toate iubirile ucid...
Și chiar dacă nu ni se vor intersecta niciodată
pașii, privirile, poemele,
asta nu înseamnă că nu sunt geloasă,
sunt geloasă pe marea pe care
n-ai văzut-o niciodată
(poate și de-asta ai pictat-o în versuri
exagerat de albastre și de adânci),
pe ramurile copacilor care-nverzesc
în veșnicia atâtor poeme, sunt geloasă...
Ramuri de copaci zici?
O nimica toată,
aș putea să le frâng între două degete,
să le ard într-un foc strașnic de iarnă!
Dar ce folos? Tu ai ales poezia,
de fiecare dată alegem ceea ce ne ucide mai frumos,
de fiecare dată cineva moare atunci
când nu-și poate mărturisi iubirea!
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.