Căutări...
nu mi-a fost prea greu
să mă urc
în trenul de la ora trei dimineața
cu destinația Oradea - București
într-un compartiment clasa a doua fumători
și să-mi îngrop ridurile
în fumul de țigară
ce valsa de-asupra capului
aplecat după aer...
știu că nu toate diminețile sunt perfecte
pentru că ele
sunt făcute să dureze
cât un mers cu trenul...
poate puțin îmi pasă
mă retrag înăuntrul meu
și împart respirația
cu bucățile de umbră căzute
peste carnea mea ca o răzbunare
lumina dimineții crescută pe față
din răsăritul târziu
trece prin mine
și- mi înviorează sufletul
la primul semnal
se deschid ușile
și totuși trenurile
niciodată nu-mi vor opri căutările...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.