Eu sunt lupoaica fără pui
Eu sunt lupoica fără pui
prin lume bântui, merg hai-hui,
ului la lună și mă cert
mă simt pierdută în deșert.
Sunt floarea fără de pistil
sau lumânarea făr'fitil
sunt Eva ce-a mușcat din măr
sunt suflet mereu călător.
Îmi caut raza cercului
și-mi plâng laptele-cucului
căci în păcat eu am căzut,
nesăbuința mi-a fost scut.
Din tinerețe pân-acum
păcatul l-am purtat autum,
prin suferință-am învățat
și-o altă viață-am postfațat.
Să curăț al meu grav păcat
voi reveni purificat
fii voi naște și voi crește
în isaia-dănțuiește.
Am înțeles abia acum,
orcice păcat e scris postum,
aici venim ca să-nvățăm,
desăvârșirea nu furăm.
O treaptă nu-i ușor de-atins,
nimic nu e de neînvins
când din greșeli ai învățat
că nimeni nu-i nevinovat.
Păcatul poți înlocui
cu fapte bune ce vor fi
în viața ce va fi cândva
aicea sau altundeva.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.