Timpul l-am lovit
cu piatra degeaba mă zbat
nu mi-a răspuns nici iarba
gata de cosit din arbori
țâșnesc două secunde
m-au îmbătrânit și eu îl bat
trece-o clipă când m-am culcat
iubita de gât mă prinde strâns
atârnă de pat o toamnă a plecat
sărutul îl folosim peste mormântul
tuturor ne vine vremea și ne răpesc
zorile lăsate pe petale le despletesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre secunde, poezii despre iubire, poezii despre copaci sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.