Un binecuvântat mărţişor!
Cum ştie să încânte primăvara,
În aripi mici ne coace rapsodii,
Cu raze-alină, aşteptarilor, povara
Şi ochiului dă larg spre bucurii...
Din albul, ce au lăcrimat nămeţii,
Ne plămădeşte însorite suvenire,
Suind pe frunte nimbul purităţii,
Răsare-n pâlc de ghiocei, a dăruire.
Cu sânii parfumaţi de lăcrămioare
Şi ia revopsită-n aburul pădurii,
Trezeşte-n suflet dor de evadare
Spre libertate, în cătuşele naturii.
Dar cât de rece-ar fi magia ei,
Cu albul pur, fără scânteile iubirii,
Ce-aţâţă-n suflet focul armoniei
Să-ţi ia din sânge somnul amorţirii
C-un murmur din petale de lalele,
Cu lava lor fierbinte, de-mplinire,
Balsam pe răni din hibernări rebele,
Un roşu care zgâlţâie a dezrobire...
Priviţi-o cum descântă a-ncolţire,
Când răsuceşte-n palme-un Mărţişor
Din alb cu roşu, Puritate plus Iubire,
Într-un potop nestăvilit de Vise şi Amor!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.