Bursa (in)umană

Amurg înlăcrimat de vlagă,
de timp, de viaţă, de urzeli,
cu faţa către vest reneagă
tot ce-a fost azi şi n-a fost ieri.

Amurg cu mâini împreunate-n cer,
mult mai spre est
de foc şi neputinţă
porţi nezdreliţi genunchi de lut,
nu-n decăderi, ci în credinţă.

Amurg de nord, de sud, de veac,
de pătimiri şi de-ndurare, ridică-te să ne fim leac
cât între oameni nu-s hotare.

Amurg înlăcrimat de oase,
de sânge, tancuri şi soldaţi,
din vreri barbare nu ai case,
da'ntre ruine ai... bărbaţi.

Copii, femei, bătrâni fugari
cu paşi grăbiţi către oriunde
sunt astăzi nişte bieţi gregari,
speranţa numără secunde.

Cer libertăţi cu gust de scrum
printre ruine îşi nasc pruncii
apocalipsa-i lumea lor precum,
vor oligarhii-n, numele poruncii.

În puncte, patru, cardinale,
dezbateri... informaţionale,
şi-i vorbă multă-ntr-un cuvânt,
când iadul este pe pământ.

Amurg cu trup de plâns, de foc, de fum,
Ni-s fraţii prinşi, 'n-al lor fatum.

27.02.2022

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!