Alb de crin
Cu ochi negri și haină,
Fără nicio rădăcină,
Stă invidia la poarta,
Se învârte ca o roată.
Nu mă poate-ndupleca
S-o primesc în casa mea.
Vreau doar zâmbet și lumină,
Îmi vreau inima senină...
Arde-n colț uitat pe raft,
Glasul gândului ciudat
Că singurătatea nu-i
Soră bună nimănui...
Adevăr... cu siguranță,
Însă eu păstrez distanță
De-orice cupă cu venin,
Vreau doar albul de la crin!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.