Carpe diem!
Credeai că vei muri, Anida, când visele-ți vor fi plecate și sufletul se va goli de-atâtea doruri inventate... ți-ai scris povestea dinainte și-ai tot plusat fără măsură, iubind, femeie, în poeme, pe care le-ai pictat pe gură...
Mințindu-te fără să știi, orbită de percepții false, înveșmântat-ai poezii în falduri grele de mătase...
Credeai că te vei prăbuși într-o depresie banală, când, pe pământ vei reveni într-o cădere infernală...
Ai alte vise pentru nopți, ''adio'' nu te-ngenunchează, și trage,-Anida, iar la sorți, acum, cât încă mai ești trează...
Și-n plasa unui vis pervers, să nu mai cazi, rămâi lucidă! Iluziile trecătoare pot, uneori, să te ucidă...
Te cheamă marea, ce ecou albastru-ți cade la picioare, apleacă-te și ia-l din nou, că-i leac sublim de vindecare!
În ziua asta, palindrom, alegeți steaua norocoasă, ridică-ți ochii către cer și fii, Anida, iar frumoasă!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.