Zorii nu mă judecă pentru vise
mă trezesc îndrăgostit
de soare
de ciripit
de sentimentul aiurea
că nu-mi permit
să trec prin viață
ca și când aș fi îndeplit
o corvoadă
de aceea trăiesc
cu iluzia că pot cuprinde
înțelesul
până la nefericirea care mă cuprinde
la aflarea unicului răspuns
apoi fluier a pustiu într-o mănăstire de lut
unde tot așez
o cărămidă de apă
peste o alta
doar așa zidesc pereții
dintre mine
și dumnezeu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre nefericire
- poezii despre lut
- poezii despre iubire
- poezii despre apă
- poezii despre Soare
- poezii despre Dumnezeu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.