Apocalipsă
siguranța scârție din toate balamalele
e totul o întâmplare nedorită
capete ilustre,
ambițioase
și neliniștite
își arată demența...
se cutremură din temelii pământul
e înroșit de sângele fraților
întru limbă și neam
trec zi și noapte blindate
scurtând drumul spre moarte
tânărului căruia abia îi mijesc tiuleile
i se pune o armă în mână
e speriat dar
își ia inima în dinți
și rămas bun de la părinți
plâng laolaltă și
nu știu unde să apuce.
o mamă ia fetița în brațe,
două sacoșe cu boarfe,
actele și ursulețul de pluș
vrea să ajungă dincolo,
să-și adăpostească puiul
bat clopotele
sună sirenele
țipă copiii
plâng bătrânii
fug oamenii care-n-cotro
frica de moarte
strălucește în ochii tuturor
scapă cine poate.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.