Vis argintiu...
Se făcea
că eram boabă de rouă,
ce se plimba pe nori
sau se topea de drag
în brațele soarelui...
Eul meu era un abur
ce plutea dincolo de mine...
Mai apoi,
pogoram
pe umărul unui ghiocel
să-i potolesc setea
și să-i mângâi chipul...
******
Acum,
se ivesc zorile...
dar visul poate continua...
poezie de Ana Iordache (22 februarie 2022)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.