Halleluyah
Mistică
a necuprinsului
sub privirile de sfânt ale sfinxului:
infinită este creația lui,
coloana vertebrală a vieții suind.
Cine poate sta înaintea măreției
fără de seamăn -a lui,
a demiurgului?
Între
real și utopic,
istoria lumii respiră
căderea în timp
sub propria greutate.
În ritmul cosmic
infiniții se strâng
într-un fragment
de eternitate.
Viața nu-i decât levitație
a trupului spre cer. O, de-aș putea
cu inima să-ating edenul cerului,
ecoul tăcut al misterului!
Senzația
de savoare și libertate,
înălțător o resimt
cu grația firii de om neîntinate.
O!, nu călcați
altarul sacru al versului meu:
poezia nu-i decât o formă de viață,
iar [...] făpturile ei
infinite căi de a-l cunoaște
[așa cum este] pe dumnezeu.
Slove de aur,
neasemuit de curate,
pavate cu urmele
trecerii (z)eului
rodesc în sufletul omului.
Omul liber,
mereu îndrăgostit de cer,
în roza vânturilor stăpân
precum întâiul monarh.
Pentru tot ce-a fost și este,
pentru tot ce va fi
dar încă nu-i azi pe pământ,
sub privirile de sfinx ale timpului:
lăudat fie numele lui!,
halleluyah!
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre trandafiri
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.