Singur [Alone]
De mic copil, eu n-am putut
Să fiu ca alții n-am văzut
La fel ca toți n-am luat cu mine
Din primăveri, zile senine
Tristeți din sursă nu am scos,
Iar inima, fără folos,
Am vrut s-o înveselesc puțin
Însă iubind, am fost meschin
Și-apoi, din fragedă pruncie
Am fost atras la nebunie
De lucruri rele, bune, mii,
De tainele ce-s încă vii
De râuri repezi, de izvor
De-al muntelui roșcat decor
De soarele ce-mi dă tărie
În toamna blândă și-aurie,
De fulgere în cer pierdute
Ce peste mine zboară iute
De tunete și de furtună,
De norul gri, când vremea-i bună
(Care când cerul strălucea,
Un demon rău mi se părea).
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre râuri
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre primăvară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.