Să nu uiţi!

Să nu uiţi ce ţi-am spus, în nopţi cu lună şuie,
Chiar şi iubirea moare, firesc, de bătrâneţe,
Să-i dai un ceai fierbinte, cu-aromă de gutuie,
Şi-acoper-o femeie, cu cerga de blândeţe!

Cândva vom fi străini, străin ne va fi gândul,
Vom sângera prin iarna măceşilor sălbatici,
Când spinii remuşcării ne vor cresta cu rândul,
Prin zgomotul prea surd, al anilor apatici.

Eu n-oi mai fi demult, tu gata de plecare,
De-oi trage lanţuri grele prin lumile fantaste,
Vom fi iarăşi de mâna, prin gerul de uitare,
Te-oi săruta frenetic... dar nu mă vei cunoaşte.

Tu să nu uiţi nimic, prin vremuri de restrişte,
Din tot ce eu ţi-am dat, din dragostea fugară,
Fiorul nebuniei năvalnic să te mişte,
Ca-n ziua cea dintâi, pe un peron de gară.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!