Dacă o vedeţi pe mama...

Dacă o vedeţi pe mama,
Tristă-n poartă, aşteptând,
Spuneţi-i să între-n casă,
N-o voi vizita curând...

Aşezaţi-o-n pat cu grijă,
Că-i bolnavă şi plăpândă,
Şi de vreţi, daţi-i pastila,
Moartea, s-o ia, stă la pândă.

Crăpaţi-i vreo două lemne,
Să nu tremure de frig,
Şi-aduceţi-i nişte apă,
Dacă vreţi, nu vă oblig...

Sunt departe şi străinii,
Mă ţin aici, al lor sclav,
Abia strâng banii de-o pâine,
Meseria mea? Zugrav.

Doar pe mine mă mai are,
Maica mea înlăcrimată,
Ea a rămas fără soţ,
Eu am rămas fără tată.

Se mai duce c-o garoafă,
Uneori... la cimitir,
Să-şi spună oful, sărmana,
Că fiul ei e... musafir.

Vorbim rar la telefon,
Prin rude şi prin vecini,
Şi-o aud mereu plângând,
"- Sufletul mi-e mărăcini!

"Îmi trece viaţa, băiete,
Mă dor toate, mă dor tare,
Mi-e teamă că am să mor,
Fără... fără lumânare.".

"- Linişteşte-te, mămico,
O să ne vedem, promit!".
După ce închei apelul,
Plâng. Că iarăşi am minţit...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!