Începuturi

Clopotul vesteşte, nu-i zi de sărbătoare,
Sufletul meu acum se-nalţă-n zare;
Îngerii de braţe mă duc, acolo să mă ţină,
În lacrimi covârşitoare ai mei plâng şi suspină.

V-am îmbrăcat în răni şi neputinţă
Ştiind că vă va fi dor de a mea fiinţă.
Cu cicatrici pe trup, cu vene sângerând,
Eu mă înalţ la cer... gândind, imaginând...

Că într-o altă viaţă a greului popor
Nu va mai fi nevoie ca eu să mă omor,
Nu v-a mai fi nevoie ca tu să faci mult rău,
Fiindcă-ţi vei da seama că e poporul tău.

O viaţă am şi o reneg! O fac doar pentru tine,
Dar ţie nici nu-ţi pasă, nu te gândeşti la mine.
Am numit-o "ÎNCEPUTURI" ca tu să înţelegi
Că viaţa fără mine eşti liber s-o petreci.

poezie de Maria Doltu (noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Doltu
Votează! | Copiază!