Destin
(dedicație scriitorului și prietenului meu din noua generație, Raul Alexandru Mitruți)
De-atâtea ori ne zbatem sau plângem în zadar,
Ce rost e să te vaieți și ce folos să suferi,
De frunza care cade, de negrul nor hoinar,
Când ceru-i plin de soare și lacu-i plin de nuferi!
Nu-ți risipi iubirea în rozele ce mor,
Nu-ți azvârli nădejdea în visuri efemere,
Tu ești acea sămânță ce s-a născut din dor,
Ce din pământ rodi-va, redăruind plăcere!
Destul că ucizi timpul, în fiecare clipă
Și-arunci în blasfemie tot ce e mai curat,
Respectă măcar zborul, ce-n tine se-nfiripă,
Când simți destinul nobil, ce pe pământ ți-e dat!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre scriitori
- poezii despre roz
- poezii despre prietenie
- poezii despre plăcere
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.