Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine!
Anule trecut, m-ai dus spre lumină,
Aripii topindu-i lacătul de nor,
Ochiul mi-ai hrănit cu zarea senină,
Colorându-mi clipa cu zbucium de dor.
Mi-ai furat răgazul, ce-l visam de-o viață,
Să colind pustiul fără-a-i da de hat,
Să mă bată vântul ca pe-un fir de ață,
Pân-mă voi opri din acest păcat.
Și mi-ai pus în palme, fraged, aluatul,
Însetat de gânduri, creier de nepot,
Mi-ai croit cărare largă spre înaltul
De la începuturi, cu "nu vreau, nu pot!"
Nu încape-n ochiu-mi încântarea,
Ce-o răsfiră-un zâmbet-diamant
Sau înțelepciunea guriței ca floarea,
Când pornește-n sâmbur parfumat.
Poți să fugi spre finiș, numărate-s zile,
Lasă-mi amintirile, spre a mă-nsori,
Căci primăvăratic țipă-n talpă-o știre,
Că un nou vlăstar coace-a izbucni.
Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine,
Noaptea să lungească, versul a-mi griji,
Cu muguri de pene aripa să-mpline,
Umerii să-nvețe zbor a-și înverzi.
Re-nnoiască inimii morile-obosite,
Ploile mirării cheme-n ars uluc,
Leagănul trezească-n brațe muruite
Cu cântări de-alint, pentru somn de prunc.
Cu vise-ncolțite îmbulzească-mi vene,
Când va ajusta podul spre împlinire,
Pe fuscei de vers să-mi urc în poeme
Sufletul ce-aleargă spre desăvârșire...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.