Vestea din poveste
Azi te colind, iubito,
Îți vin cu leru-i ler
Și-o veste ce-am gândit-o
Cu mine mesager.
Eu cred că-i minunată,
Dar tu, ca să o știi,
Va trebui, îndată,
Pe loc a-ntineri
Și-a fi aceea care,
La douăzeci de ani,
Erai amețitoare
Când înfloreau castani.
Ne-ntoarcem în povestea
Rămasă în trecut,
Când am venit cu vestea:
"Te vreau!", iar tu ai vrut.
E-o zi ce-o să rămână
Cu noi la drum pășind,
Luându-ne de mână...
Și mâine te colind.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre colinde
- poezii despre Crăciun
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.