Înălțare
De-atâtea ori am plâns când a venit Crăciunul,
Număr nu am la miile de lacrimi,
Durerea mea, a fost a milioane sfertul...
Și-a celor ce au plâns umplându-și pumnul!
Și ce folos, azi plâg în gând cu tine,
Că nu-ți poți umple gândul cu merinde,
Așa cum unii își abundă-n bine,
Ceea ce n-au făcut cu propria lor minte!
Sunt plânse drumurile spre iertarea,
Ce n-or s-o aibă neamurile toate,
Care-au ciobit cu fapta și purtarea,
Făgașul mic ce ne -arăta cărarea!
Crăciunu- nseamnă mare fericire,
Când toate se renasc din adormire,
Deșteaptă-te din vechea ta iubire...
Și 'nalță-te spre infinit... trăire!
poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lăcrămioara Vasuian Apostu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.