Peștele
Deși te tot ascunzi în apa mareei care vine, vine mereu
La țărm, pentru-a se retrage-apoi, vrăjită de farmecele lunii,
Toți oamenii de mâine vor ști de bună seamă că eu
Mi-am aruncat aici năvodul, cum cândva-au făcut-o și străbunii,
Și că tu evadat de mii de ori din maja mea umilă,
Țâșnind printre firele-argintii ale plasei subțirele,
Și vor considera că ai fost nepoliticos, lipsit de milă,
Și te vor condamna cu multe, multe vorbe grele.
poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre pești, poezii despre pescuit sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.