Plecați-vă capul
Cu aripa frântă, gândul se-ntoarce
din umbrele vremii bătute de vânt,
Cel Mare, Cel Drept a plecat dintre noi
lăsându-și pe țară pecetea de Sfânt.
Destinul său tragic rămâne în veci
pe crucea istoriei trup răstignit,
popor prea tăcut, popor zgomotos,
cu fruntea plecată, ce mult ai plătit!
Istoria scrisă ne trage-napoi
apostolii zilei sunt scribii de ieri,
cu vorbă ocultă, cu gândul parșiv,
în clipa durerii sunt bravi zodieri.
O briză amară se simte-n văzduh,
eroi neștiuți plâng azi în morminte,
plecați-vă capul în ultimul ceas
durerea-i tăcută, nu în cuvinte...!
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.