Ultima dorință
după ce și-a reamintit
că mai are de citit un psalm
și-a răsucit capul prins între palme
m-a privit
întrebător
i-a zâmbit cerului
apoi printre buzele
zgâriate de timp
a șoptit...
doamne
eu
sunt cel din
lăuntrul sufletului
dă-mi atâta putere
cât să-ți împlinesc cuvântul
ca să pot veni la tine
mirosul mâinilor
nu atinge sângele
lângă mine stă viața
și totuși aș vrea să mai rămân
puțin înlăuntru meu
măcar atât cât să pot aprinde o lumină și să- mi iau rămas bun
de la fiica-mea...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.