Vin colindătorii

Un altfel de Crăciun
Şi plin de aşteptări
Stă cuibărit de-acum,
Acolo-n depărtări...
Zăpadă nu mai e,
Iar vântul suflă lin,
Însă ce frig îmi e...
Colindatorii vin...
Ei vin cu stele-n piept
Şi soarele-n priviri,
Cred că de mult i-aştept,
Nu, nu sunt năluciri...
Se-aşază-n poartă, cântă
Frumosul lor colind,
Auzul îmi încântă
Şi de miraj mă prind...
Cu braţele-ncordate
Şi de speranţă, pline,
De dor, de libertate,
De adevăr, de mine...
Da, vin colindătorii,
Cu soarele pe cer,
Se trag deoparte norii,
Să picure un ler!
Şi picură întruna,
Un ler, sau doi, sau trei,
Iar eu îi prind cu mâna
Şi mă-nfăşor în ei!
De va rămâne unul
Care nu vrea să cadă,
Acela-i chiar Craciunul
Ce vine cu zăpadă!
Neaşteptat, va ninge,
Ne va albi cu ler,
Pe frunte ne-o atinge
Şi cu un pic de ger!
Da, vin colindătorii,
Isus vine şi el,
De sus, în timp ce norii,
Se scutură niţel!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!