Ca și ceara-n lumânar...
Și de ce-ar mai ninge,-Anida, când nu poți s-aduni o stea, când în palma-ți se topește orice amintire-a ta?
Nu mai vrei să știi de tine, nici de clipele ce trec, hibernezi ca o ursoaică, te-a prins somnul în sirec...
Te strecori printre secunde ca morganele-n deșert și de fuga ta de tine, cum pot oare, să te iert?
Te-ai închis în poezie-n acolade de trohei și în lanțuri ții și muza și o mânui din condei
Ca pe o marionetă... dar curând va sucomba și te vei trezi, Anida, doar cu pustnicia ta...
Fă-ți provizii de cuvinte, răsădește-le în gând, cât nu le opresc la vamă, pe nimica să le vând!
Fără ele te vei stinge ca o rugă în altar, ceară lăcrimând pe cruce sau în sfântul lumânar...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vamă
- poezii despre timp
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre secunde
- poezii despre ninsoare
- poezii despre moarte
- poezii despre iertare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.