Azi, nu mai plouă ca atunci

E linişte în cer şi pe pământ
Şi vântul nu mai bate, nu mai plouă,
Nu muşcă gerul din obraz şi gând,
Doar lacrimile, din noi amândouă.

Te-aştept la gară, pe-un peron cernit,
Cad pescăruşi sub norii de zăpadă.
Ce strigăt din adâncuri, chinuit
Mugeşte-un val, tristeţea să ne-o vadă!

Şi parcă e pustiu ca în infern,
Doar corbii mai petrec prin cimitire.
Copila mea, din ochii-ţi verzi, azi, cern
Doar rugăciuni alese din Psaltire.

Şi de-ar ajunge ruga pân' la cer,
Te-aş linişti că tata ne aude;
Dar, muritoare, nu pot să-ţi ofer
Decât aceste adevăruri crude:

Că moartea e cu noi de la-nceput
Şi pierdem prea devreme ce-am avut...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!