Voi îngheța
Voi îngheța de dorul tău, ascunsă, într-o iarnă,
Ce prinde-n degetele lungi toți nasturii la haină.
Și-așa cumva în amorțire visez la zilele senine,
Când înfloreau macii în lunci și zumzăiau în jur albine!
Prin toamnă am trecut rapid, ca trenul într-o gară...
Ce-a fluierat încet, prelung, într-un târziu de seară.
Și-ntr-un cortegiu funerar de frunze-ngălbenite,
În zarea lumii te-ai pierdut cu ultime cuvinte:
-Atât a fost... în rest, rămân o simplă amintire.
Nu aștepta, iubita mea, ca să îți dau de știre.
Se-aplecă cetina de brad cu albul de zăpadă,
Curând și eu voi îngheța, doar cerul o să vadă.
Și-așa departe-n munți bătrâni cu aripile sure,
Spre cer mă-nalț în rugăciuni la margini de pădure.
Voi reveni paranormal poate în zi de primăvară,
Să punem ghiocei în coș, la iazul dinspre moară.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.