Un loc
Cunosc un loc, e o splendoare,
O floare plină de noroc,
Unde magia-i călătoare,
Purtând iubirile în cioc.
Un loc miraculos, perfect,
E viața mea și îl ador,
Și chiar de are vreun defect,
Ca un făcut, eu îl ignor!
Cunosc un loc și cât mi-e dor,
Când uneori îl părăsesc,
Numai la el și la izvor,
În pribegie, mă gândesc!
Acolo e sufletul meu,
Căci el nu pleacă niciodată,
Iar eu mă-ntorc mereu, mereu,
Să-mi pun semințele în teacă!
Cunosc un loc, este o țară,
Care în gându-mi înverzește
În fiecare primăvară
Și-n simțurile mele, crește...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Ion Cristea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.