Inima-mi era

ferecată într-un seif îngropat
într-un buncăr atomic
nu mai doream să iubesc
a fost îndeajuns un zâmbet
şi o privire şi toate sistemele
de securitate au cedat

mi-ai aşezat mâinile pe ochi
pe frunte şi somnul dulce
mi-a dispărut cu desăvârşire
vedeam stelele în părul tău
vântul îmi cânta cu vocea ta

am ajuns din nou în genunchi
cu sufletul ostenit din nou
m-am revăzut mai îndrăgostit
şi-mi doream să te strâng în braţe

inima-mi era pentru dragoste
atinsă de vibraţii înalte
trezită de alarma telefonului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!