Poezie neterminată
Va trece vremea și va fi să mor
Dar, zău, că nu am niciun pic de teamă,
Căci simt în piept un mare, mare dor,
Acela de a fi cu tine, mamă.
Și-acolo, printre îngeri luminoși,
Să fim din nou la fel ca înainte,
Eu să mă pierd în ochii tăi frumoși,
Tu să îmi spui aceleași dulci cuvinte...
Aș vrea să scriu mai mult, dar nu mai pot
Că mi-aș dori, cu inima ușoară,
Să râdem veseli, să uităm de tot
Și mă opresc, că ochii mei plâng iară.
poezie de Octavian Cocoș (24 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.